Dacă în secolul XVI, conceptul de postură a apărut prin asociere cu antrenamentul militar, în următoarele două secole, postura, – în forma ei „corectă”, desigur – a ajuns să semnifice sănătate, forță și frumusețe.    

La începutul secolului trecut, postura a fost luată în considerare ca factor implicat în starea de sănătate sau de boală. Oamenii de știință ai vremii au recunoscut că, deși sisteme precum cel circulator sau digestiv fuseseră studiate temeinic, ele puteau fi afectate de probleme ale sistemul locomotor, mai exact la nivelul oaselor și al mușchilor,care susțin cavitățile corpului. (Forrester-Brown, The British Medical Journal).

Primul Război Mondial a furnizat o cantitate imensă de date sistemelui medical, referitor la statura și… postura recruților, concluziile nefiind foarte încurajatoare: astfel, cea mai mare parte a populației civilizate își folosea corpul incorect, potrivit specialiștilor britanici.

Au urmat apoi controversatele studii asupra studenților admiși la reputata Universitate Harvard, efectuate de doctorii Lee și Lloyd Brown. Aceștia au schițat patru tipuri, în care tipologia „A” corespundea atletului, cu o susținere verticală a vertebrelor, curburi cervicale și lordotice aplatizate, mușchi anteriori și posteriori sîn echilibru.

La celălalt pol, o așa numită clasă „D” avea curburile coloanei exagerate. Aceasta a fost descrisă de Dr. Goldwaith ca fiind cel mai des întâlnită între „pacienții spitalelor, suferind de neurastenii cronice, visceroptici – căderea organelor abdominale și copiii pre-tuberculotici.” De menționat că lucrarea lui Joel Goldwaith – „Body Mechanics in Health and Disease” a fost retipărită în 2016, fiind considerată una de pionierat în sfera terapiilor fizice.

Merită să îl cităm așadar pe acest vechi maestru, în scopul conștientizării mecanicii propriului corp: „ori de câte ori coloana cervicală este îndreptată, fascia profundă a gâtului este tensionată, iar prin ea conexiunea cu pericardul (sacul care învelește inima) și mai departe, tendonul diafragmei, care acţionează ca un ligament suspensor atât pentru cât și pentru inimă, permițându-le ambelor să se contracte mai eficient”. Iată așadar și o scurtă lecție atât privind corectarea posturii cât și de ce aceasta este atât de necesară.

Problemele circulatorii și respiratorii au fost asociate din punct de vedere istoric cu o postură deficitară. Atunci când stăm cu orele pe scaun, fără a acorda atenție poziționarii corpului, folosind și un scaun ales la întâmplare, vasele de sânge se pot comprima, în special în cazul membrelor inferioare. Asfel, pot apărea inclusiv varicele. La fel, și în cazul plămânilor, un torace colapsat din cauza posturii, atât în picioare cât și pe scaun, va genera o respirație superficială, afectând inclusiv capacitatea de concentrare și funcția cognitivă.

Revenind la plasamentul „căzut” al abdomenului, cu alte cuvinte, burta „revărsată”- inclusiv din cauza poziționării genunchilor în fața șoldurilor, presiunea abdominală rezultată poate perturba digestia. Constipația și aciditate sunt efecte ale comprimării tractului digestiv.

În fine, fără pretenția de a fi epuizat subiectul, „epuizarea” acuzată deseori de omul modern poate fi un efect adăugat al tuturor acestor neajunsuri cauzate de postură. Există studii în psihologia sănătății (Shweta Nair și colab., 2014) care identifică o corelație între o postură erectă a corpului și stima de sine, o stare subiectivă de bine.